Dumitrache Andrei

Time for college

2009-09-17T12:53:00.000-07:00

2008-12-07T08:46:00.000-08:00

Cu ochii pe infrastructură

În ultimii ani guvernanţii României au reuşit să construiască 270 de km de autostradă, un număr impresionant la prima vedere , un număr care spune tot despre indivizii ce s-au perindat pe la cârma ţării. În fiecare zi auzim vorbindu-se de proiecte, planuri şi intenţii electorale ce rămân întotdeauna la stadiul de modele de plastic frumos colorate sau la nivelul unor studii de fezabilitate dosite in sertarele ministerelor. Cu o infrastructură rurală, feroviară şi rutieră la pământ România este în acelaşi timp ţara pasionaţilor de viteză , a cailor putere , a bolizilor de milioane de euro, a fiTZelor pe patru şi ocazional două roţi.Vă invit să comparăm date oficiale şi să tragem concluziile:

· Numărul de kilometrii de autostradă construiţi la standarde europene până în Decembrie 2008 este de 15 pe porţiunea de centură a Piteştiului.

· Numărul de spitale noi contruite pana în Decembrie 2008 : 0

· Numărul de kilometrii de cale ferată construită şi reabilitată la standarde europene: 100

Dar acum să privim planurile pentru urmatorii 5 ani :

Numărul de kilometrii de autostradă prevăzuţi în strategia de dezvoltare a infrastructurii rutiere: 1200

Numărul de spitale ce urmează a fi construite sau reabilitate la standarde europene : 35

Numărul de kilometrii cale ferată normală şi de înaltă viteză ce urmează a fi amenajate: 1000.

Aşa cum reiese din datele de mai sus politicul nu a făcut nimic concret în toţi aceşti ani. Proiecte există, finanţarea nu mai este o problemă încă din perioada de negociere a aderării la Uniunea Europeană. Şi totuşi ceva nu funcţionează în România. Să avem oare noi ca popor un handicap administrativ. În susţinerea acestei ipoteze vine perioada de succes economico-social din anii monarhiei conduse de regi străini şi nu români.

Revenind la tema principală a articolului nu putem să nu observăm ( impotenţa autorităţilor eram tentat să scriu) inexistenţa unor autorităţi în ţara noastră. Cel mai probabil în acest moment Maiorescu se răscoleşte în mormânt văzând spectacolul naţional de pantomimă , iar Eminescu îi apostrofează disperat pe politicienii dezinteresaţi de soarta naţională.

Ce este de făcut totuşi? Oare chiar trăim într-o ţară în care totul este o scenă cu décor vesnic schimbător ? Suntem noi ca popor incapabili să ne gestionăm ţara? Până acum totul pare să indice ca posibil răspuns un DA hotărât. De starea ţării suntem şi noi tinerii responsabili. Dacă noi nu sancţionăm hibele instituţiilor statului român, atunci cine? Dacă vrem infrastructură sau servicii publice performante pasivitatea nu este o atitudine corectă.

De aceea vă propun dragi cititori un exerciţiu civic : dacă aţi surprins un angajat al statului neîndeplinindu-şi corespunzător atributiunile , fotografiaţi-l şi trimiteţi poza pe adresa redactiei noastre. Împreună putem demara o campanie cu efect terapeutic sper eu, prin care să combatem pasivitatea, lenea şi minciuna din administraţia publică.

Împreună putem schimba societatea în care trăim. Am să închei prin a vă invita la drum bun şi când zic bun categoric nu vă propun o plimbare în România.

P.S: Până data viitoare circulaţi cu grijă !

Dumitrache Andrei

TeenPress Open Doors Festival

2008-10-19T13:49:00.001-07:00

Ai auzit? Sîmbată şi duminică, 1, 2 noiembrie, ora 14:00, la sediul Redacţiei Centrale “Teen Press” (Ecran Club) din Şos. Grozăveşti nr. 84, sector 6, va fi iarăşi un “Teen Press - Open Doors”. Ediţia a III-a, revizuită, adăugită şi îmbunătăţită :-P

Aici vei fi faţă în faţă cu redactorii Teen Press. Vei avea şansa să cunoşti feţele din spatele rubricilor “Suky”, “Capacibacus” sau “Tocăniţa lu’ Zamfir”. Oare ce va mai păţi “Petrică”? Se va întoarce acasă? Şi care e faza cu “Socialul de la pagina 5”? Nu te roade cine e tipa care mereu îţi recomandă cîte o carte despre care unii de vîrsta ta nici măcar n-au auzit? Atunci vino să găseşti răspunsurile la aceste întrebări!

Şi ca să nu te plictisesti, îţi punem la dispoziţie cîteva ateliere fun, ca să treacă după-amiaza mai uşor. Dacă eşti interesat de jurnalism vei putea participa în atelierele de jurnalsim, alături de invitaţi ai Facultăţii de Jurnalism şi Ştiintele Comunicării, ce-ţi vor da sfaturi cum să fii un bun ziarist. Nu prea le ai cu gazetăria? Atunci poţi să te înscrii în atelierul de literatură cu ceva proză şi poezie compuse de tine - cochet, la un ceai şi un mic cenaclu ad-hoc.

Te interesează fotografia artistică sau fotojurnalismul? Sau vrei te bagi la o dezbatere făcută ca la carte de Echipa de Debate a C.N. “Spiru Haret”? Ai la îndemînă atelierele de foto şi de debate.

Te crezi cu talent? Îţi place filmul, teatrul, pictura sau B.D.-urile? Vrei să afli cu ce se mănîncă arta? Atunci vino la atelierul de artă aplicată. Sau poţi să-ţi arăţi skill-urile artistice în progrămele de grafică în cadrul atelierului DTP.

Te interesează pulsul societăţii? Atelierul de drept, economie şi politică te va pune în rînd cu lumea modernă. Iar atelierul de branding te va învăţa ce înseamnă un brand şi cum funcţionează brandurile marilor corporaţii mondiale.Chiar! Cică se dau şi premii la toate atelierele astea. Şi va fi şi o tombolă - asta duminică seara, i think...

Iar seara, în Grădina de Vară de la Ecran Club vor concerta invitaţii noştri: trupe de hip-hop (par example Arypă sau băieţii de laInterpretabil), trupe de rock, pop-rock şi folk. Hush sînt cap de listă, iar Black Hat din C.N. “Spiru Haret” şi cei de la Eloise vor încinge atmosfera pînă înspre ora 22. Momentele de teatru vor fi aduse de trupa “ArCa LuI nOe” a C.N. “Aurel Vlaicu”. Iar folk-ul va fi pentru toţi cei care iubesc muntele şi peripeţiile cu trenul.

Vor fi acolo şi cei de la “Fighters of Teen Press” (FTP). Dacă n-ai auzit de ei, află că se rup în figuri pe ritmuri de street - poate e ceva de capu’ lor, ia vezi. Iar dacă eşti cu skate-ul, poţi veni să te dai cu el pe treptele de la Ecran Club - noi te susţinem, îţi dăm scările, dar nu garantăm asigurări medicale :-)... vorba reclamei.

Pentru detalii, curiozităţi şi înscrieri în ateliere sună/sms la0726.454.704 sau 0752.190.706. Ori intră pe blog ca să vezi programul complet, modificările din program, organizarea şi modul de înscriere în ateliere, alţi invitaţi care apar pe ultma sută de metri, d’astea...

Cum ajungi la noi? Ia troleul 61 sau autobuzul 336 de la Universitate sau de la Eroilor înspre Grădina Botanică de lîngă Cotroceni. Apoi coboară la prima după Grădina Botanică, adică laPiaţa Leul (cealaltă latură a Palatului Cotroceni). Acolo vei găsi afişele şi indicatoarele care te vor duce la Ecran Club, de pe Şos. Grozăveşti. Sau poţi lua metroul la staţia Politehnică. De acolo, alte indicatoare te vor ghida spre noi ;-). Dacă te pierzi în spaţiu,sună la liniile de urgenţă 0726.454.704, respectiv 0752.190.706 şi spune că te-ai rătăcit. În maximum 5 minute vei primi asistenţă (nu medicală) de la oamenii „Teen Press“ îmbrăcaţi în tricouri roşii, ca să-i reperezi mai uşor. După aceste peripeţii, urmează „Teen Press - Open Doors III“, colac peste pupăză…

Alte nelămuriri ce nu te lasă să dormi noaptea le poţi alunga trimiţînd un e-mail pe binecunoscuta noastră adresa:atp_teenpress_bucuresti@yahoo.com.

Eye on society

2008-10-16T09:46:00.000-07:00

Circus Maximus

Capacibacus a decedat în această toamnă. Să-i fie tonerul uşor.Din numărul următor va fii înlocuit de o nouă rubrică pe care am ales s-o creez forţat de împrejurările şi involuţiile din societatea românească.
Parcă mai ieri mergeam la Colosseum să urmărim luptele gladiatorilor.Împăratul decidea soarta învinsului în aşa fel încât poftele noastre, ale poporului să fie pe deplin satisfăcute. Senatorii însă erau cei ce se evidenţiau dintre noi toţi prin violenţă, limbaj licenţios şi dispreţ faţă de tot ce însemna bun simţ, civilizaţie sau cumpătare. De atunci au trecut mai mult de 2000 de ani şi lucrurile nu s-au schimbat prea mult: populaţia este însetată în continuare de circ, senatorii continuă să fie aleşi după apartenenţa în procente la spiritul Miţei Baston şi inocenţii continuă să se lupte pentru faimă şi statut cu preţul vieţii.Singura diferenţă este mutarea Circului de pe Colosseum în cutia cu trubaduri , definită şi prin termenul Televizorus Maximus. Astfel, orice cetăţeanus doritor de senzaţii tari deschide Televizorus si are parte de: mult plebeus certându-se pe bani şi pentru bani , senatori sfidând bunul simţ prin achiziţionarea de care romane cu mulţi cai putere din monedele de bronz şi argint încasate de la populusque , şi numeroşi concetăţeni plecând peste graniţa imperiului Daca-Roman în căutare de teritorii cu gusturi diferite şi alese atunci când vine vorba de Circus Scandalosus.
În fiecare zi asistăm la un circ exagerat, la contese ce dănţuiesc pe mese în garsoniere dubioase, la tinere cetăţene dornice de a epata numai prin folosirea tehnicii cunoscută sub numele de Debilus Piţiponcus şi la balene umane împodobite cu “mătăsuri”, mulate pe butoiul de ectoplasmă de la purtător ce cu greu articulează un cuvânt. Respectul şi civilizaţia au ajuns o raritate în timp ce bădărănia şi incultura acced pe zi ce trece mai sus înspre Modelus Populus.
Această rubrică va diseca, analiza şi comenta realităţile unei Românii în moarte clinică, cu bunele şi relele ei. Toate acestea în speranţa că măcar unul, de acolo, dintre voi, cititorii revistei Teen Press va înţelege că România va creşte numai dacă noi populusque vom face ceva şi vom înceta în a urma orbeşte obiceiul de spectatorus al străbunilor noştrii.
În numărul următor al revistei TEEN PRESS începem operaţia pe cord deschis a cotidianului.Dacă doriţi să asistaţi la intervenţia de mare precizie socială, nu pierdeţi primul articol din noua rubrică bilingvă “ Eye on Society”.

Capacibacus-de la elevi pentru elevi

2008-10-16T09:36:00.000-07:00

Inima de Manole

O nouă zi începea în satul Mădulari de lângă poalele subcarpaţilor occipitali.Meşterii locali lucrau de zor pe şantierul catredalei comunale.Şeful de echipa era el, Manole, un Don Juan al Mădularilor.Manole era expertul satului în materie de real estate.El construise şi şcoala Ardeleană, în lipsa fondurilor austro-ungare.Noua sa minune arhitectonică îi dădea însă mari dureri de cap.Tot ce zidea ziua se dărâma noaptea. Surmenat şi inervat de situaţia în cauză s-a gândit să apeleze la un arhitect local, specializat în rezolvarea anomaliilor tehnice.Decis să rezolve în dată problema Manole a luat mobilul primit gratuit de la yappa tel şi îl apelă pe arhitect:

Manole: Domnul Zidescu?

Arhitect: EL, însuşi.Cine mă caută?

Manole: Meşterul Manole.Am o problemă cu perla arhitecturală pe care o construiesc.

Arhitect: Am auzit de ea.

Manole: Da ? De unde?

Arhitect: Am citit de dimineaţă pe MădulariNewsChannel.

Manole:Înţeleg.Deci ce mă sfătuiţi să fac?

Arhitect:Simplu. Zideşte-o pe Ana în zidul catedralei.

Manole: AAA Nu.Inima , valorile democratice , nu mi-ar permite aşa ceva.Mă tem că va trebui să găsim altă soluţie.

Arhitect: A DA.Păi zideşte-te pe tine atunci.

Manole: Oops.Ziceai ce va de zidit şi de Ana?

Arhitect:Da asta ce ziceam.

Manole:Minunată idee.

Arhitect:Ştiu.Mi s-a mai spus de către însuşi generalul aviaţiei ruse ce a traversat acum 10 ani teritoriul ţării cu acordul armatei fireşte care a primit de de mâncare.

Manole:M-ai lăsat imberb excelenţă.Încă o dată mulţumesc de sfat maestre, acum am să închid pentru că YELLOW a mărit tarifele în afara reţelei.

Arhitect: Du-te în pace fiule şi convins de ceea ce urmează să faci.Treci la fapte, lucreaz-o, merită....sacrificiul vreau să spun.Să nu cumva să te laşi înduplecat de inima ta, căci te vei înşela şi amarnic vei regreta.Salut şi n-am cuvinte.

Manole: Ciao!Engage!

Manole a pornit grăbit spre casă unde a înşfăcat-o pe Ana şi a dus-o val vârtej la şantier.Acolo a pus-o la zid şi a început s-o lucreze.Şi-a lucrat-o şi iar a lucrat-o până a rămas fără vlagă.Obosit a adormit chiar acolo sus pe schelă.
A doua zi , la trezire Manole nu se putea mişca.Fusese zidit de Ana ce reuşise să iasă din zidul de beton proaspăt turnat.Tot ce mai auzii Manole fu’ vocea Anei: Acum înţelegi măi Manole de ce stau numai pe la cârciuma din sat?Nici să mă lucrezi calumea nu eşti în stare!

Sfârşit

Dumitrache Andrei

Conflict de vară

2008-07-22T03:32:00.000-07:00

Stam la masa unei cafenele recent deschise pe celebra arteră bucureşteană Calea Victoriei urmărind buletinul de ştiri al unui post de nişă pe plasma convenabil amplasată în interiorul câmpului meu vizual, când am susprins un reportaj despre conflictul iraniano-israelian.Ştirea anunţa un posibil conflict armat nuclear între cele doua ţări.Cum fenomenul se încadrează perfect in aria mea de interes profesională m-am decis să vă aduc si vouă în atenţie evenimentul întrucât efectele sale ar putea afecta România.În încercarea de a eluda rădăcinile conflictului voi începe prin prezentarea părţilor.
Iran este o ţară condusă de un regim fanatic-religios , cu profunde probleme diplomatice cauzate în special de îndârjirea liderilor săi de a continua programul de înarmare nucleară.Acest program militar stă şi la baza conflictului cu Israelul.Această ţară deţine un patrimoniu cultural bogat, iar oraşul capitală, Teheranul, tinde să preia aspectul marilor metropole occidentale.Acesta este Iranul cu bunele şi relele lui.Să trecem de cealaltă parte acum.
Israel sau Ţara Sfântă pentru creştini , evrei şi musulmani deopotrivă.O ţară civilizată, cu un nivel de dezvoltare asemănător statelor europene, în ciuda factorilor politici din regiune.Relaţiile sale diplomatice cu occidentul sunt strânse, alocă anual 8% din PIB armatei.Moştenirea culturală este inestimabilă, multe dintre oraşele sale având obiective incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO.Am putea descrie Israelul ca bijuteria Orientului Mijlociu.
În luna iulie cele doua state au început exerciţiile militare pentru o eventuală confruntare, Iranul ameninţând cu distrugerea completă a Tel Aviv-ului.Israelul de cealaltă parte ignoră Iranul şi încrezător în puterile sale avertizează Iranul.Raportul de forţe este evident în favoarea Israelului şi datorită suportului american , fie el economic sau logistic.O veste bună am putea spune.Democraţia şi valorile occidentale vor învinge.Însă nu trebuie să ne pripim.Ceea ce istoria ne-a învăţat este să folosim diplomaţia până la epuizarea tuturor posibilităţilor de soluţionare a divergenţelor pe cale amiabila.Din nou o provocare la comunicare, aş zice, la cunoaştere reciprocă.Vreau să cred că ambele ţări sunt conştiente de implicaţiile unui conflict nuclear.Cum acest articol apare în numărul din septembrie al revistei, continuarea, şi anume reportajul din Israel îl veţi avea sub ochi abia în numărul din octombrie.
În concluzie nu putem decât să ţinem pumnii Israelului şi să îndemnăm conducerea iraniana la conştientizarea contextului economico-politic mondial din care vrând nevrând şi ţara pe care o administrează face parte.

Dumitrotter film va prezinta:

2008-07-12T14:41:00.000-07:00

Un video marca Dumitrotter:)

2008-07-11T15:48:00.000-07:00

Prizele si legea

2008-07-04T13:52:00.000-07:00

Drogurile… unde-i lege nu-i plăcere?Încep prin a vă adresa o întrebare: DA sau NU drogurilor uşoare?Mă aştept ca mulţi dintre voi să se opună, ceea ce este şi normal. Drogurile ucid, iar acesta este un fapt bine ştiut! Însă am să încerc să vă aduc în atenţie câteva soluţii adoptate de ţări ca Olanda, de exemplu, şi anume legalizarea unora dintre drogurile uşoare. Soluţii care au adus, într-o oarecare măsură, unele beneficii statelor, atât din punct de vedere social cât şi economic.Cum ar zice un filosof anonim să începem cu începutul. Fără dar şi poate, ce sunt drogurile uşoare? Prin definiţie ele reprezintă acea categorie de narcotice ce nu provoacă dependenţa, decât în cazurile speciale şi aici mă refer la persoanele predispuse genetic dependenţei, încă din momentul naşterii. Această definiţie a sunat, se pare, logic doar pentru guvernul olandez care a legalizat consumul de marijuana. Însă modelul nu a fost urmat şi de alte state europene, astfel Olanda rămânând până în ziua de azi singura ţara europeană în care un om se poate “delecta” cu o varietate din “plăcerile” vieţii, în alte state fiind negate categoric de sistem.Beneficiile economice pe care le-a avut legalizarea drogurilor uşoare în Olanda au fost: scoaterea la suprafaţă a unei mari părţi din economia subterană şi creşterea veniturilor la bugetul de stat prin impozitarea veniturilor comercianţilor de astfel de narcotice. Astfel Olanda a trecut în mileniul III cu o economie subterană aproape inexistentă. O să întrebaţi ce s-a întâmplat cu piaţa de droguri ca ecstasy sau cocaină. Răspunsul ar putea fi şocant pentru unii, dar adevărul este că aceasta s-a diminuat considerabil, lăsând ruinaţi capii numeroaselor reţele de droguri şi trafic de persoane, acest lucru datorându-se în mare parte orientării majoritaţii consumatorilor către drogurile uşoare. Acesta ar fi principalul beneficiu social. În societatea olandeză de azi tinerii consideră drogurile uşoare un “aliment” ce se recomandă “a se consuma cu moderaţie”.Anul 2004: alte 10 state aderă la Uniunea Europeană. Printre cele 10 curajoase se află unul ce “îşi va lua inima în paprika” şi după o porţie de goulaş va propune populaţiei adoptarea modelului olandez. Astfel undeva în 2010 s-ar putea sta pe Ráday utca unul dintre numeroasele locuri de promenadă budapestane, savurând marijuana şi degustând un soi din deja celebrul Tokaj.Ne despărţim de zona picantă şi ne îndreptăm spre o zonă cu oameni calmi şi comozi. Este o zonă unde imposibilul este decât o himeră în zare şi unde pentru a te realiza nu trebuie decât să ai multă verdeaţă. Nu, nu marijuana ci bani sau mai bine zis euroi... Aţi ghicit? Am ajuns în ţara contelui Dracula unde infinitatea posibilităţilor o depăşeşte pe cea americană. O să ziceţi că o inifinitate nu poate fi comparată cu o alta, dar credeţi-mă, aici orice este posibil. Şi totuşi nu chiar tot. Există o “luptă” împotriva corupţiei şi a mafiei care parcă nu se mai termină. Doar deţinerea unei ţigări de marijuana te poate caza în una din numeroasele locaţii exclusiviste ce funcţionează sub brandul local: ANP (Asociţia Naţionala a Penitenciarelor). Perioada şederii tale într-o astfel de locaţie este stabilită de un judecător, care desigur îţi poate refuza acest lux în cazul în care eşti darnic de felul tău.Dar gata cu ironia la adresa unui stat european, să trecem la subiect. Dacă în România s-ar legaliza drogurile uşoare multe grupuri de “businessmani” locali ar rămâne fără obiectul muncii. Şi cum lobby-ul acestora pe lângă putere a fost până acum convingător, nu văd de ce n-ar fi şi în continuare. Deci sa legalizam sau nu drogurile usoare?Poti vota in chestionarul de pe banda laterala stanga.

MADE IN RoUmania

2008-02-09T13:50:00.001-08:00

PRO-MANIA
România, o ţară pitorească dosită undeva în estul Europei. O ţară a contrastelor, a superstiţiei religioase, tărâmul vampirilor însetaţi de sânge de occidental sadea, statul lipit cu aracet de biserică, locul unde cimitirele sunt situate pe Strada Învierii iar macaralele zidite în clădiri şi nu în ultimul rând punctul de intersecţie al Orientului cu Occidentul. Unii preferă să îi zică Românika alţii tind s-o numească Tăngănika, unii o laudă, alţii o critică aspru, un lucru însă au toţi în comun: atunci când păşesc pe tărâm străin toţi poartă eticheta cu ştampila “Produs în România”. Deşi unii îi contestă importanţa adevărul este undeva la celălalt pol: eticheta este cea ce îţi garantează apartenenţa la un grup etnic, un anumit fundal cultural. Pe scurt fără ea nu ai identitate, iar un individ uman fără identitate, nu există şi este o piesă neintegrată în contextul social-cultural global. Aş mai adăuga şi imposibilitatea individului de a se raporta la alte culturi, astfel fiind prizonier în anonimitate, izolat de societate.Oana, de ce oare am dubii citind argumentarea ta? Să fie oare elementele invocate de tine ca fiind specifice României? Ei bine, da. Pentru a reîmprospăta memoria cititorilor am să le reenunţ: miserupismul, discriminarea şi fanatismul religios. Draga mea colegă de redacţie, te informez că toate cele trei fenomene sunt specifice continentului european şi singurul lucru care diferă de la stat la stat este intensitatea fiecăruia. Astfel argumentarea ta este uşor desfiinţata. Sliha! (“pardon” în ebraică - asta pentru a-ţi dovedi că România este una dintre cele mai tolerante ţări din U.E. la capitolul minorităţi).Scuzaţi-mi paranteza. Rămăsesem la eticheta “made in Romania”. Ce invocă şi ce impune în lume această etichetă? Răspunsul ar putea fi mai glorificator pentru poporul daco-roman decât v-aţi putea imagina. Brâncuşi, Eminescu, Prunariu, Odobleja, Paulescu, Coandă, Comăneci, Heliade, Ducadam sau cu alte cuvinte: penicilina, motorul cu reacţie, arta sculpturii, stiloul, arhitectura (stilul brâncovenesc), oina ( părintele baseball-ului), performanţă în gimnastică, bazele ciberneticii, o istorie a religiilor şi nu în ultimul rând motorul economic al regiunii începând cu 2007. Aceasta este imaginea României.Cei ce însă preferă să adopte o atitudine ostilă faţă de Românika sunt rugaţi să se mute pentru o lună în orice ţară străină. Pentru cei mândri de eticheta lor am un alt mesaj:fraţilor haideţi la muncă! Avem o ţară de construit şi nu va fi deloc uşor.Şi nu uitaţi România suntem noi, deci de noi depinde ce etichetă purtăm în lume. Munca depusă de generaţiile trecute merită un act de responsabilitate din partea noastră, nu neapărat din respect pentru ei, ci pentru noi şi pentru copiii noştrii.Cultură, valori, culoare. România.

Dumitrache Andrei

Capacibacus

2008-02-09T13:35:00.000-08:00

Atentie!!!Următorul material poate dăuna grav IQ-ului dvs.(18)!!!

“A fost odată ca niciodată o femeie pe care o chema Vitoria.Ea de felul ei era o ţărancă foarte mânioasă şi violentă,un fel de Stalin în varianta feminină.Într-o zi cu precipitaţii abundente, Vitoria stătea pe prismă şi cocheta cu vecinul ei Caţavencu, un parşiv şi jumătate la caracter.Şi cum stătea ea aşa, timpul a trecut cu viteza luminii şi soţul ei nu mai apărea.Îngrijorată peste măsură a încălecat un cal nărăvaş şi s-a dus în lume să-l caute.La un moment dat s-a întâlnit cu popa Trandafir care a invitato la un grătar.Acolo Viktoria a aflat că Nechifor bărbasu a plecat să se lupte cu Prâslea un baiat de prin Dorna pentru 5 oi amărâte.Vitează ca heroina lu’ Sofocle femeia ţâşni ca muşcată de maidanez, să-l găsească pe gagiu.Este de menţionat că aceasta călătorea cu câinele şi cu personajul principal din acest roman, cu însuşi baltagul.Baltagul era uşor ridat cu mustaţă şi era o adevarată matahală.Aşa că porniră pe uliţa copilăriei ca şi Creangă.
Dupa 3 mile au ajuns la hanul Ancuţei unde s-au pripăşit.Acolo cum stăteau la masă au auzit adevăruri istorice. Astfel au aflat că un domnitor de samă de departe, pe nume Caesarus, ar fi fost asasinat, adică filetat, de un compot.În acelaşi an el a fost asasinat de un grup de nobili daci furioşi.Auzind astea Viktoria s-a speriat crezând că bărbasu ar fi implicat în toată mizeria.Deja îşi făcea probleme anticoncepţionale.O mai calmă Baltagul că era om cu capu pe umeri.A doua zi după cele istorisite or plecat.
Dupa mai mult timp de mers, după ce au înfruntat corupţia poliţiei locale, eroii au ajuns la o râpă unde l-au zărit pe Nechifor cu faţa în sus culcat pe burtă.Era sucit rău.Viktoria previzibilă cum se ştia că e şi-a dat seama că fusese omor din culpă şi că criminalul era încă acolo deoarece apăru ameninţător din boscheţi.Ţinea în mână un triunghi echilateral hexagonal cu patru laturi din fier cu care a şi încercat să îi ia beregata Viktorie.Noroc mare cu Baltagu care l-a lovit în cap de muri criminalul chemat Bogza oficial.Lupu, câinele a sărit şi el să o apere pe femeie, aşa că îl luă de gât pe criminal şi începu să-l scuture.
Mâhnită Viktoria strange rămăşiţele neînsufleţite ale soţului şi le pune într-o cutie de chibrituri, apoi pleacă să se reunească cu amantul ei Caţavencu care era om cu relaţii şi de acolo iubirea pentru el.”

Ulala!!!Da, ştiu.Însă degeaba vă miraţi să ştiţi.Această nouă formulă Baltagul este cât se poate de reală si prezentă în minţile elevilor români.Acest roman a fost construit din perlele de la bac şi de la capacitate.Situaţia este pur şi simplu genială, dar totodata tristă, un fel de râsu-plânsu autohton.Vă avertizez!!!În numerele următoare vor fi prezente lecţii de istorie şi geografie elaborate de excelenţele lor pietonţii şcolari.

“Separarea bisericii de stat” sau “Sa-si puna popa pofta-n cui”

2008-02-09T13:30:00.000-08:00

Noiembrie.O tara, un oras, un grup de oameni, o idee, un sistem.

Din diferite motive , în România biserica nu a fost separata de stat.. Aceasta este clar o deficienţă a sistemului legislativ românesc, care normal ar trebui remediata in data.Astfel am putea enumera urmatoarele elemente :

1. Statul sprijină salarizarea clerului cu bani publici. Ca effect al legii 142 din 1999, angajaţii cultelor religioase recunoscute de Stat primesc salarii de la Buget prin intermediul bugetului Secretariatului de Stat pentru Culte.Astfel apare situatia in care toţi cetăţenii români care plătesc taxe contribuie la salarizarea clerului, indiferent de (ne)apartenenţa lor religioasă. Nedreptatea este evidentă dupa parerea mea. Această lege trebuie abrogată urgent.Sau mai bine intarita pentru a arata cat de bine putem parea crestini.Niste crestini morti de foame.

2.La nivel national continua ridicarea de biserici din bani publici, bani ce apartin tuturor cetatenilor, cetateni ce pot avea credinte diferite sau chiar deloc.Din alt punct de vedere Romania duce lipsa de sanatorii civilizate, de spitale moderne, de camine de copii si batrani, dar chiar si in acest context in Bucuresti urmeaza a fi construita o monstruozitate:Catedrala Mantuirii Neamului.Oare cat de mantuit va fi acest neam atunci cand nu va putea beneficia de asistenta medicala moderna in tara sa si care din lipsa de buget va sfarsi prematur.Astfel aceast al doilea lement poate fi catalogat ca iresponsabil fata de viitorul cetatenilor romani.”O tu Zamolxis de-ai vedea nedreptatea”.

3. Statul sprijină financiar cultele, alocându-le fonduri fără destinaţie specială, pur şi simplu pentru completarea fondurilor proprii. Aceasta, tot prin hotarari de guvern.Deasemenea tot guvernul este cel ce a trecut in proprietatea bisericii numeroase imobile si terenuri.De ce?Pentru un ajutor divin la supt banii natiunii poate.

4.In Parlamentul Romaniei troneaza o cruce deasupra salii de plen ce nu face altceva decat sa discrimineze din nou si sa puna sub semnul intrebarii integritatea legala a institutiei.Pentru a respecta Constitutia ea trebuie inlaturata pentru a respecta conditia de neutralitate a statului.

5.Biserica nu plateste impozite la stat.Intrebare:N-ar fi normal asa?;Raspuns crestin:Nu! De ce?;Raspuns:Pentru a nu arde in flacarile rusinosului.Revenind la tonul serios as propune o lege care sa impuna impozite pe venit si deja magnatei biserici ortodoxe.

Probabil multi ma vor critica citind acest articol si vor respinge din prima ideile ce in ALT secol si ALT mileniu ar putea fi catalogate eretice.Le-as sugera o intrebare:Ce ai face daca tu ai fi eu?

In concluzie nu-mi ramane decat sa va urez Craciun fericit, Hanuka fericita sau Ramadan fericit.Aaaa, era sa uit INTREBAREA: Cati oameni au murit in cursul istoriei din cauza religiilor.Rapunsul la aceast intrebare ne poate conduce catre o lume dezvoltata economic,social si psihic, catre o lume libera si cu mai putine razboaie.

“Uneori adevarul este cea mai mare minciuna”(Eu si cu mine)

Sa decedeze sfantul Valentin

2008-02-09T13:21:00.000-08:00

Articolul ce urmează trebuie interpretat din punctul de vedere al unei persoane sătule de invazia americanismelor de orice factură, de impunerea agresivă a modelului occidental fără a se ţine cont de subiectivitatea ideii că tot ce vine de la vest trebuie impetuos aplicat.
Totul a început cu evenimentele din decembrie 1989, evenimente ce ne place să le numim „revoluţie”, evenimente ce în ciuda originităţii controversate ne-au redat libertatea de ne exprima şi manifesta liberi dorinţele, sentimentele, gândurile.La început România a prins culoare prin diversitatea ce se crea: maşini de mărci şi culori diferite, mobilă în stiluri diferite, haine îndrăzneţe prin design şi coloratură, părerile personale ce variau „grosolan” raportate la mentalitatea vechiului regim.Trec şi sângerosele mineriade şi România revine pe harta ţărilor civilizate prin vizita preşedintelui american Bill Clinton la Bucureşti în 1997.România intră în sfera de influenţă a occidentului dar mai ales a S.U.A .1998 avea să fie anul în care nebunia Halloweenului şi a Zilei sfântului Valentin a cuprins plaiurile miroitice.Astfel dacă în fiecare an cu ocazia celor doua sărbători nu dai dovadă de un caracter excesiv consumist eşti privit dubios şi devii automat oaia neagră a turmei carpatine.
Ziua îndrăgostiţilor sau Valentine’s Day începe să devină sinistră.În fiecare an aceeaşi poveste diabetică: la ştiri cupluri în extaz, în toate centrele comerciale inimi imense suficient de grele să o strivească pe a ta, pe stradă si în magazine reclame, promoţii, toate decorate cu inimi roşii, multe inimi roşii, din ce în ce mai multe inimi roşii.Românii se înghesuie să cumpere inimi din pluş, ursuleţi gigantici, mâncare multă, foarte multă, din ce în ce mai multă.În această siropoasă perioadă anului de la dulciuri, textile, jucării până la pliantele de pe stradă totul ia formă de inimă roşie.Dacă cineva intrat in comă inainte de 1990 s-ar trezi în perioada sfantului Valentin nu ar fi deloc şocat.De ce?Să studiem cazul.Poate pentru că ar vedea peste tot roşu, lume ce adoptă aceleaşi stiluri(trendul n-ai ce-i face) şi un „personaj” roşu mai puţin umanoid este venerat peste tot(inima fireşte).
Tot în această perioadă Cupidon ne urmăreşte peste tot: din vitrinele magazinelor, de pe rafturile hipermarketurilor(hipermarket en.= magazin universal de dimensiuni mari ro.) sau din posterul lipit în grabă de un puştan dâmboviţean în staţia de metrou.Uneori am vrea ca cineva să ţipe STOP, dar ştim că suntem inocenţi şi asta ne năruie speranţele instantaneu.Aşa că noua persoanelor neintegrate în curentul hamburguerit nu ne rămâne decât să ne închidem în căminele noastre şi să ne rugăm la pereţi să decedeze sărbătoarea sfântului Valentin.
În final am să adopt o poziţie morbidă şi am să vă urez în tradiţionalul spirit american : Happy Valentine’s Day!!!