Cu ochii pe infrastructură

În ultimii ani guvernanţii României au reuşit să construiască 270 de km de autostradă, un număr impresionant la prima vedere , un număr care spune tot despre indivizii ce s-au perindat pe la cârma ţării. În fiecare zi auzim vorbindu-se de proiecte, planuri şi intenţii electorale ce rămân întotdeauna la stadiul de modele de plastic frumos colorate sau la nivelul unor studii de fezabilitate dosite in sertarele ministerelor. Cu o infrastructură rurală, feroviară şi rutieră la pământ România este în acelaşi timp ţara pasionaţilor de viteză , a cailor putere , a bolizilor de milioane de euro, a fiTZelor pe patru şi ocazional două roţi.Vă invit să comparăm date oficiale şi să tragem concluziile:

· Numărul de kilometrii de autostradă construiţi la standarde europene până în Decembrie 2008 este de 15 pe porţiunea de centură a Piteştiului.

· Numărul de spitale noi contruite pana în Decembrie 2008 : 0

· Numărul de kilometrii de cale ferată construită şi reabilitată la standarde europene: 100

Dar acum să privim planurile pentru urmatorii 5 ani :

• Numărul de kilometrii de autostradă prevăzuţi în strategia de dezvoltare a infrastructurii rutiere: 1200

• Numărul de spitale ce urmează a fi construite sau reabilitate la standarde europene : 35

• Numărul de kilometrii cale ferată normală şi de înaltă viteză ce urmează a fi amenajate: 1000.

Aşa cum reiese din datele de mai sus politicul nu a făcut nimic concret în toţi aceşti ani. Proiecte există, finanţarea nu mai este o problemă încă din perioada de negociere a aderării la Uniunea Europeană. Şi totuşi ceva nu funcţionează în România. Să avem oare noi ca popor un handicap administrativ. În susţinerea acestei ipoteze vine perioada de succes economico-social din anii monarhiei conduse de regi străini şi nu români.

Revenind la tema principală a articolului nu putem să nu observăm ( impotenţa autorităţilor eram tentat să scriu) inexistenţa unor autorităţi în ţara noastră. Cel mai probabil în acest moment Maiorescu se răscoleşte în mormânt văzând spectacolul naţional de pantomimă , iar Eminescu îi apostrofează disperat pe politicienii dezinteresaţi de soarta naţională.

Ce este de făcut totuşi? Oare chiar trăim într-o ţară în care totul este o scenă cu décor vesnic schimbător ? Suntem noi ca popor incapabili să ne gestionăm ţara? Până acum totul pare să indice ca posibil răspuns un DA hotărât. De starea ţării suntem şi noi tinerii responsabili. Dacă noi nu sancţionăm hibele instituţiilor statului român, atunci cine? Dacă vrem infrastructură sau servicii publice performante pasivitatea nu este o atitudine corectă.

De aceea vă propun dragi cititori un exerciţiu civic : dacă aţi surprins un angajat al statului neîndeplinindu-şi corespunzător atributiunile , fotografiaţi-l şi trimiteţi poza pe adresa redactiei noastre. Împreună putem demara o campanie cu efect terapeutic sper eu, prin care să combatem pasivitatea, lenea şi minciuna din administraţia publică.

Împreună putem schimba societatea în care trăim. Am să închei prin a vă invita la drum bun şi când zic bun categoric nu vă propun o plimbare în România.

P.S: Până data viitoare circulaţi cu grijă !

Dumitrache Andrei

TeenPress Open Doors Festival

Ai auzit? Sîmbată şi duminică, 1, 2 noiembrie, ora 14:00, la sediul Redacţiei Centrale “Teen Press” (Ecran Club) din Şos. Grozăveşti nr. 84, sector 6, va fi iarăşi un “Teen Press - Open Doors”. Ediţia a III-a, revizuită, adăugită şi îmbunătăţită :-P

Aici vei fi faţă în faţă cu redactorii Teen Press. Vei avea şansa să cunoşti feţele din spatele rubricilor “Suky”, “Capacibacus” sau “Tocăniţa lu’ Zamfir”. Oare ce va mai păţi “Petrică”? Se va întoarce acasă? Şi care e faza cu “Socialul de la pagina 5”? Nu te roade cine e tipa care mereu îţi recomandă cîte o carte despre care unii de vîrsta ta nici măcar n-au auzit? Atunci vino să găseşti răspunsurile la aceste întrebări!

Şi ca să nu te plictisesti, îţi punem la dispoziţie cîteva ateliere fun, ca să treacă după-amiaza mai uşor. Dacă eşti interesat de jurnalism vei putea participa în atelierele de jurnalsim, alături de invitaţi ai Facultăţii de Jurnalism şi Ştiintele Comunicării, ce-ţi vor da sfaturi cum să fii un bun ziarist. Nu prea le ai cu gazetăria? Atunci poţi să te înscrii în atelierul de literatură cu ceva proză şi poezie compuse de tine - cochet, la un ceai şi un mic cenaclu ad-hoc.

Te interesează fotografia artistică sau fotojurnalismul? Sau vrei te bagi la o dezbatere făcută ca la carte de Echipa de Debate a C.N. “Spiru Haret”? Ai la îndemînă atelierele de foto şi de debate.

Te crezi cu talent? Îţi place filmul, teatrul, pictura sau B.D.-urile? Vrei să afli cu ce se mănîncă arta? Atunci vino la atelierul de artă aplicată. Sau poţi să-ţi arăţi skill-urile artistice în progrămele de grafică în cadrul atelierului DTP.

Te interesează pulsul societăţii? Atelierul de drept, economie şi politică te va pune în rînd cu lumea modernă. Iar atelierul de branding te va învăţa ce înseamnă un brand şi cum funcţionează brandurile marilor corporaţii mondiale.Chiar! Cică se dau şi premii la toate atelierele astea. Şi va fi şi o tombolă - asta duminică seara, i think...

Iar seara, în Grădina de Vară de la Ecran Club vor concerta invitaţii noştri: trupe de hip-hop (par example Arypă sau băieţii de laInterpretabil), trupe de rock, pop-rock şi folk. Hush sînt cap de listă, iar Black Hat din C.N. “Spiru Haret” şi cei de la Eloise vor încinge atmosfera pînă înspre ora 22. Momentele de teatru vor fi aduse de trupa “ArCa LuI nOe” a C.N. “Aurel Vlaicu”. Iar folk-ul va fi pentru toţi cei care iubesc muntele şi peripeţiile cu trenul.

Vor fi acolo şi cei de la “Fighters of Teen Press” (FTP). Dacă n-ai auzit de ei, află că se rup în figuri pe ritmuri de street - poate e ceva de capu’ lor, ia vezi. Iar dacă eşti cu skate-ul, poţi veni să te dai cu el pe treptele de la Ecran Club - noi te susţinem, îţi dăm scările, dar nu garantăm asigurări medicale :-)... vorba reclamei.

Pentru detalii, curiozităţi şi înscrieri în ateliere sună/sms la0726.454.704 sau 0752.190.706. Ori intră pe blog ca să vezi programul complet, modificările din program, organizarea şi modul de înscriere în ateliere, alţi invitaţi care apar pe ultma sută de metri, d’astea...

Cum ajungi la noi? Ia troleul 61 sau autobuzul 336 de la Universitate sau de la Eroilor înspre Grădina Botanică de lîngă Cotroceni. Apoi coboară la prima după Grădina Botanică, adică laPiaţa Leul (cealaltă latură a Palatului Cotroceni). Acolo vei găsi afişele şi indicatoarele care te vor duce la Ecran Club, de pe Şos. Grozăveşti. Sau poţi lua metroul la staţia Politehnică. De acolo, alte indicatoare te vor ghida spre noi ;-). Dacă te pierzi în spaţiu,sună la liniile de urgenţă 0726.454.704, respectiv 0752.190.706 şi spune că te-ai rătăcit. În maximum 5 minute vei primi asistenţă (nu medicală) de la oamenii „Teen Press“ îmbrăcaţi în tricouri roşii, ca să-i reperezi mai uşor. După aceste peripeţii, urmează „Teen Press - Open Doors III“, colac peste pupăză…

Alte nelămuriri ce nu te lasă să dormi noaptea le poţi alunga trimiţînd un e-mail pe binecunoscuta noastră adresa:atp_teenpress_bucuresti@yahoo.com.

Eye on society

Circus Maximus

Capacibacus a decedat în această toamnă. Să-i fie tonerul uşor.Din numărul următor va fii înlocuit de o nouă rubrică pe care am ales s-o creez forţat de împrejurările şi involuţiile din societatea românească.
Parcă mai ieri mergeam la Colosseum să urmărim luptele gladiatorilor.Împăratul decidea soarta învinsului în aşa fel încât poftele noastre, ale poporului să fie pe deplin satisfăcute. Senatorii însă erau cei ce se evidenţiau dintre noi toţi prin violenţă, limbaj licenţios şi dispreţ faţă de tot ce însemna bun simţ, civilizaţie sau cumpătare. De atunci au trecut mai mult de 2000 de ani şi lucrurile nu s-au schimbat prea mult: populaţia este însetată în continuare de circ, senatorii continuă să fie aleşi după apartenenţa în procente la spiritul Miţei Baston şi inocenţii continuă să se lupte pentru faimă şi statut cu preţul vieţii.Singura diferenţă este mutarea Circului de pe Colosseum în cutia cu trubaduri , definită şi prin termenul Televizorus Maximus. Astfel, orice cetăţeanus doritor de senzaţii tari deschide Televizorus si are parte de: mult plebeus certându-se pe bani şi pentru bani , senatori sfidând bunul simţ prin achiziţionarea de care romane cu mulţi cai putere din monedele de bronz şi argint încasate de la populusque , şi numeroşi concetăţeni plecând peste graniţa imperiului Daca-Roman în căutare de teritorii cu gusturi diferite şi alese atunci când vine vorba de Circus Scandalosus.
În fiecare zi asistăm la un circ exagerat, la contese ce dănţuiesc pe mese în garsoniere dubioase, la tinere cetăţene dornice de a epata numai prin folosirea tehnicii cunoscută sub numele de Debilus Piţiponcus şi la balene umane împodobite cu “mătăsuri”, mulate pe butoiul de ectoplasmă de la purtător ce cu greu articulează un cuvânt. Respectul şi civilizaţia au ajuns o raritate în timp ce bădărănia şi incultura acced pe zi ce trece mai sus înspre Modelus Populus.
Această rubrică va diseca, analiza şi comenta realităţile unei Românii în moarte clinică, cu bunele şi relele ei. Toate acestea în speranţa că măcar unul, de acolo, dintre voi, cititorii revistei Teen Press va înţelege că România va creşte numai dacă noi populusque vom face ceva şi vom înceta în a urma orbeşte obiceiul de spectatorus al străbunilor noştrii.
În numărul următor al revistei TEEN PRESS începem operaţia pe cord deschis a cotidianului.Dacă doriţi să asistaţi la intervenţia de mare precizie socială, nu pierdeţi primul articol din noua rubrică bilingvă “ Eye on Society”.

Capacibacus-de la elevi pentru elevi

Inima de Manole




O nouă zi începea în satul Mădulari de lângă poalele subcarpaţilor occipitali.Meşterii locali lucrau de zor pe şantierul catredalei comunale.Şeful de echipa era el, Manole, un Don Juan al Mădularilor.Manole era expertul satului în materie de real estate.El construise şi şcoala Ardeleană, în lipsa fondurilor austro-ungare.Noua sa minune arhitectonică îi dădea însă mari dureri de cap.Tot ce zidea ziua se dărâma noaptea. Surmenat şi inervat de situaţia în cauză s-a gândit să apeleze la un arhitect local, specializat în rezolvarea anomaliilor tehnice.Decis să rezolve în dată problema Manole a luat mobilul primit gratuit de la yappa tel şi îl apelă pe arhitect:

Manole: Domnul Zidescu?

Arhitect: EL, însuşi.Cine mă caută?

Manole: Meşterul Manole.Am o problemă cu perla arhitecturală pe care o construiesc.

Arhitect: Am auzit de ea.

Manole: Da ? De unde?

Arhitect: Am citit de dimineaţă pe MădulariNewsChannel.

Manole:Înţeleg.Deci ce mă sfătuiţi să fac?

Arhitect:Simplu. Zideşte-o pe Ana în zidul catedralei.

Manole: AAA Nu.Inima , valorile democratice , nu mi-ar permite aşa ceva.Mă tem că va trebui să găsim altă soluţie.

Arhitect: A DA.Păi zideşte-te pe tine atunci.

Manole: Oops.Ziceai ce va de zidit şi de Ana?

Arhitect:Da asta ce ziceam.

Manole:Minunată idee.

Arhitect:Ştiu.Mi s-a mai spus de către însuşi generalul aviaţiei ruse ce a traversat acum 10 ani teritoriul ţării cu acordul armatei fireşte care a primit de de mâncare.

Manole:M-ai lăsat imberb excelenţă.Încă o dată mulţumesc de sfat maestre, acum am să închid pentru că YELLOW a mărit tarifele în afara reţelei.

Arhitect: Du-te în pace fiule şi convins de ceea ce urmează să faci.Treci la fapte, lucreaz-o, merită....sacrificiul vreau să spun.Să nu cumva să te laşi înduplecat de inima ta, căci te vei înşela şi amarnic vei regreta.Salut şi n-am cuvinte.

Manole: Ciao!Engage!

Manole a pornit grăbit spre casă unde a înşfăcat-o pe Ana şi a dus-o val vârtej la şantier.Acolo a pus-o la zid şi a început s-o lucreze.Şi-a lucrat-o şi iar a lucrat-o până a rămas fără vlagă.Obosit a adormit chiar acolo sus pe schelă.
A doua zi , la trezire Manole nu se putea mişca.Fusese zidit de Ana ce reuşise să iasă din zidul de beton proaspăt turnat.Tot ce mai auzii Manole fu’ vocea Anei: Acum înţelegi măi Manole de ce stau numai pe la cârciuma din sat?Nici să mă lucrezi calumea nu eşti în stare!

Sfârşit


Dumitrache Andrei

Conflict de vară

Stam la masa unei cafenele recent deschise pe celebra arteră bucureşteană Calea Victoriei urmărind buletinul de ştiri al unui post de nişă pe plasma convenabil amplasată în interiorul câmpului meu vizual, când am susprins un reportaj despre conflictul iraniano-israelian.Ştirea anunţa un posibil conflict armat nuclear între cele doua ţări.Cum fenomenul se încadrează perfect in aria mea de interes profesională m-am decis să vă aduc si vouă în atenţie evenimentul întrucât efectele sale ar putea afecta România.În încercarea de a eluda rădăcinile conflictului voi începe prin prezentarea părţilor.
Iran este o ţară condusă de un regim fanatic-religios , cu profunde probleme diplomatice cauzate în special de îndârjirea liderilor săi de a continua programul de înarmare nucleară.Acest program militar stă şi la baza conflictului cu Israelul.Această ţară deţine un patrimoniu cultural bogat, iar oraşul capitală, Teheranul, tinde să preia aspectul marilor metropole occidentale.Acesta este Iranul cu bunele şi relele lui.Să trecem de cealaltă parte acum.
Israel sau Ţara Sfântă pentru creştini , evrei şi musulmani deopotrivă.O ţară civilizată, cu un nivel de dezvoltare asemănător statelor europene, în ciuda factorilor politici din regiune.Relaţiile sale diplomatice cu occidentul sunt strânse, alocă anual 8% din PIB armatei.Moştenirea culturală este inestimabilă, multe dintre oraşele sale având obiective incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO.Am putea descrie Israelul ca bijuteria Orientului Mijlociu.
În luna iulie cele doua state au început exerciţiile militare pentru o eventuală confruntare, Iranul ameninţând cu distrugerea completă a Tel Aviv-ului.Israelul de cealaltă parte ignoră Iranul şi încrezător în puterile sale avertizează Iranul.Raportul de forţe este evident în favoarea Israelului şi datorită suportului american , fie el economic sau logistic.O veste bună am putea spune.Democraţia şi valorile occidentale vor învinge.Însă nu trebuie să ne pripim.Ceea ce istoria ne-a învăţat este să folosim diplomaţia până la epuizarea tuturor posibilităţilor de soluţionare a divergenţelor pe cale amiabila.Din nou o provocare la comunicare, aş zice, la cunoaştere reciprocă.Vreau să cred că ambele ţări sunt conştiente de implicaţiile unui conflict nuclear.Cum acest articol apare în numărul din septembrie al revistei, continuarea, şi anume reportajul din Israel îl veţi avea sub ochi abia în numărul din octombrie.
În concluzie nu putem decât să ţinem pumnii Israelului şi să îndemnăm conducerea iraniana la conştientizarea contextului economico-politic mondial din care vrând nevrând şi ţara pe care o administrează face parte.

Dumitrotter film va prezinta:

Un video marca Dumitrotter:)